Home Bloguri Povești și gânduri Avatar Ariss: Deschiderea Portalului

Avatar Ariss: Deschiderea Portalului

7 min read
0
8
29
Avatar Ariss

Realitatea sau un loc fantastic din mintea mea, în care totul este roz și lucrurile decurg de minune. Aici este momentul să vă spun că asta este realitatea… Și că este nașpa. Adică, pe bune! Cum vom trece de porți, vom intra în rândul actorilor ce reprezentau spectacolul și mă voi afla în fața portalului, fix în clipa când toate planetele se vor alinia! Este imposibil!!

Astea erau gândurile mele pe atunci. Știu… Nu.. Eram foarte negativistă și neîncrezătoare pe vremea aceea, dar din fericire am prins curajul de a trece peste toate blocajele minții și să-mi găsesc puterea de a merge mai departe.

Ok… Toți trei eram pe poziții… Nu puteam să intrăm cu forța prin acele porți, așa că ne trebuia o diversiune. Aici a intrat în acțiune Dumzu, cu talentul lui actoricesc. Ideea era să se prefacă că este rănit… Aproape de moarte… Stiți voi… Să dea colțul… Și să-i oblige pe paznici să-l ajute. În acea clipă, când ei au părăsit posturile, eu și Daia am fugit, depășind marile porți și reușind să fim cu un pas mai aproape de festivitate. În timp ce alergam de paznici, Dumzu a avut suficient timp să se strecoare înăuntru.

Nu puteam alerga la nesfârșit, așa ca i-am păcălit pe cei care ne urmăreau, trimițându-i pe un teren neutru. Aici ne-am folosit abilitățile de cascadori.
Ușurate că am scăpat de ei, ne-am îndreptat către festival, urmând luminile orbitoare și sunetul minunat al trombonului cu clape.

După ce Dumzu ni s-a alăturat din nou, ne-am ascuns în spatele corturilor unde oamenii se pregăteau pentru spectacol. Am așteptat momentul potrivit ca să intram, să furam hainele unor acrobați și să ne prefacem că suntem omul iepure imperial, țapul toiag și maimuța Chiri. Arătam îngrozitor!

Ne aflam doar la câțiva metri distanța de portal. Eram ascunși printre mulțime, așteptând ca ceremonia să înceapă. În acele momente l-am zărit și pe primarul nostru ,,cel iubit”. Avea un întreg discurs de prezentat despre lucruri plictisitoare și fără sens.

Ceremonia a început! Oamenii și-au arătat dansurile tradiționale și au adus ofrande pentru spiritele pierdute de sute de ani. Lucrurile s-au complicat atunci când atmosfera a devenit cam agitată. În câteva secunde ne-am distanțat de portal din cauza mulțimii. Începeam să-mi fac griji în privința asta. Șansele mele de a atinge portalul deveneau din ce în ce mai mici, iar asta m-a făcut să răbufnesc și să-i dau pe toți la o parte din calea mea.

Când am crezut că perimetrul era liber și doar câțiva pași se aflau între mine și portal, m-am ciocnit de o persoană, care purta o mantie întunecată. Amândoi eram la pământ, derutați de cele întâmplate. Mi-am cerut scuze din cauza accidentului, ajutându-l să se ridice. L-am privit în ochi și am simțit o scânteie. Timp de câteva secunde am stat față-n față, înainte ca prietenii mei să mă strige. Atunci el a dispărut, lăsându-mi un mare semn de întrebare.

A durat ceva pana cand sa ma redresez. Eram fix în fața portalului! Am întins mâna ca să-l ating. Gardieni m-au zărit și s-au apropiat cu repeziciune spre mine, dar eu am fost mai rapida și chiar atunci am atins portalul….

O mare explozie s-a produs…. Am crezut chiar că am murit. Toate planetele erau aliniate, creând o energie ce ar fi putut să distrugă întreg orașul. Câteva minute am stat inconștientă! Când am deschis ochii, tot ce vedeam erau niște creaturi fantastice ce dădeau târcol în jurul meu.

– Unde mă aflu….?!!, întreb eu dezorientată și confuză.
– Ești în „lumea Spiritelor”…, îmi răspunde o voce străină.

Va urma

Load More Related Articles
Load More In Povești și gânduri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.