Home Bloguri Povești și gânduri Avatar Ariss: Singură într-o confuzie

Avatar Ariss: Singură într-o confuzie

11 min read
0
7
37
Avatar Ariss

Mă uitam la fețele lor ca la niște infractori, care în orice moment ar fi sărit să mă atace. Paranoia asta….îmi imaginez tot felul de lucruri. Totuși…să recunoaștem că era cam ciudat ce se întâmpla. Adică, nu pot spune că mă așteptam ca doi adolescenți să știe ce mi s-a întâmplat ziua trecută în portal și să mă ajute să descopăr ce  schimbări au apărut la mine.

– Uite…. Știu că poate părea deplasat absolut tot, dar vrem doar să te ajutăm! Nu este o coincidență că persoana care s-a aflat în  mijlocul acțiunii ești chiar tu!!, se exprimă Marzo cu o bucurie de nedescris.

– Uauuuu…. Pauză .. Cum adică nu-i o coincidență. I se putea întâmpla oricui… Nu!?, replic eu agitată de cuvintele pe care le auzisem.

–Aaa… Dacă spui tuu, îngână Evelin cu un mic zâmbet în colțul gurii.

Auzind……ce, clar, tocmai am auzit, nu mai era nicio îndoială… Înnebunisem. Era evident, deliram de la insolație! Vaii…. O să mor de ,,țăcăneală acută”… Nu știu ce-i asta….dar sigur o am.

OK.. Trebuia să respir și să gândesc totul cu cap. Nu puteam să mă panichez de o posibilă schimbare, ce avea în vedere transformarea mea într-o minunată ciudățenie a naturii.

– În regulă… Spuneți-mi ce știți despre ,,Convergența Armoniei” și ce legătură am eu cu toate astea, le spun foarte îngrijorată.

– Străbunii știau că, odată cu venirea Convergenței Armoniei, lumea va trece din nou într-o nouă etapă a schimbării. Acest lucru ar fii însemnat venirea unui Avatar cu forțe proaspete, ce va coopera în schimbarea acestei dictaturi a oamenilor corupți.

– Ce ți s-a întâmplat…. Faptul că ai trecut în lumea spiritelor și te-ai întors strălucind ca și cum ai fi purtat spiritul luminii, nu poate fi o coincidență. A fost destinul, ce te-a chemat să-ți îndeplinești datoria. Tu trebuie să fii Avatarul!!!, îmi spun ei, ca și cum și-ar fi găsit speranța într-un viitor mai bun.

– Uitați… Nu vreau să par o scorpie și nici o îngâmfată, dar nu pot fii eu persoana căutată de voi. Ascultați…. Nu am idee ce mi s-a întâmplat … Okkk… Și nu vreau sa vă creez speranțe că aș avea legătură cu un mit. Lăsați-o balta!!!, le spun eu fără nicio ezitare.

După acele vorbe destul de dure și lipsite de respect, mă retrag din acea conversație, încercând să-mi văd în continuare de drum. Mă îndreptam spre atelierul unchiului meu, cu speranța că voi uita preț de câteva minute de toată agitația asta.

Ajungând acolo, îl văd pe unchiul Padro împreună cu elevii săi. Era un fel de maestru, îi ajuta pe alții în autocontrolul dintre corp și minte. Aici veneam atunci când mă simțeam singură, având nevoie de o vorba bună . Speram ca și acum, în aceste vremuri tulburi, să-mi acorde câteva clipe în care să-mi împărtășească câteva sfaturi.

– Hei puștoaico.. Cum mai merge?! , mereu pus pe glume, unchiul mă întreabă.

–Aaa… Știi și tu… Aștept ca lucrurile să se liniștească.

– Ce face Naila?, îmi spune unchiul cu o voce joasă.

– Ooo… Păi … Se abține să nu-mi arunce cu ceva în cap!, eu ironică , făcând haz de necaz…. Nu o înțeleg, de ce să fie așa de supărata pe o chestie copilărească…. Nu e ca și cum aș fi dat foc la casă sau am omorât pe cineva, doar am fugit pe ascuns la festival.

– Poate n-ar fi trebuit să fugi!, îmi spune unchiul cu o expresie de mare înțelept.

– Păi.. N-aș fi fugit dacă m-ar fi lăsat de la început la festival. Adică, care-i problema ei. De ce mă ține la distanță de tot ce iubesc?!, nervoasă pe mama, îmi descarc furia, țipând la unchiul Padro.

– Ariss… Mama ta a avut un trecut plin de greutăți, iar unele evenimente care s-au petrecut atunci, încearcă să le combată, ținându-te pe tine la distanță, spune el astfel încât se lasă o mare liniște asupra noastră.

– Îmi cer scuze pentru ce am spus….cred că ar fi cazul să plec.. Ne vedem diseară la cina.

Plecând cu un mare gol în stomac, provocat de evenimentul de dinainte, încerc să mă adun și să mă gândesc la o soluție ce va rezolva absolut tot. Poate unchiul are dreptate și ar trebui sa vorbesc cu mama, și să încercăm să clarificăm lucrurile. Eram hotărâtă …. Singura persoană care-mi putea explica ce se întâmplase era chiar mama, așa că m-am îndreptat direct spre casă.

Când am ajuns, pregătită să intru în casă, o zăresc pe mama împreună cu un străin . Puneau ceva la cale, așa că m-am apropiat și m-am ascuns după un zid ca să aud ce vorbeau.

Se pare că persoana care m-a crescut are mai multe secrete de cât am crezut. Acel om îi dăduse o cutie la fel de misterioasă ca și această întâlnire dintre cei doi. Eram totuși prea departe ca să văd ce se afla în acea cutie, dar cu toate astea am văzut o lumina intensă ieșind din acel cufăr.

Totul devenea mai ciudat, iar paranoia mi se instalase din nou în minte. Mama poate să facă parte dintr-un grup operativ sau făcea contrabandă de lucruri valoroase. Nu știam ce să mai cred.

După ce și-au luat la revedere, iar mama a luat  cutia, intrând cu aceasta în casă , am ieșit din ascunzătoare îndreptându-mă către ușă. Câțiva centimetri mă despărțeau de intrare, până când, ceva de-a dreptul uluitor m-a oprit în a mai face vreo mișcare.

Va urma

Load More Related Articles
Load More In Povești și gânduri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.