Home Bloguri Povești și gânduri Avatar Ariss: Un mister în noapte

Avatar Ariss: Un mister în noapte

11 min read
0
8
45
Avatar Ariss

Nu credeam că poate fi adevărat. Toate poveștile despre acest loc erau reale, iar eu eram norocoasa persoană care a trăit acest moment.

Spiritele se uitau la mine, ca la un străin care le-a invadat casa. Nu-i condamn… Adică eram un invadator în tărâmul lor și asta le-ar fi putut cauza un șoc. Mă priveau cu mare curiozitate, examinându-mă de aproape. Eram speriată!

Unul din aceste creaturi fabuloase se afla chiar în fața mea. Parcă îmi citea întreaga mea viață printr-o singură privire.

– Nu pare să aparțină lumii noastre! Spune unul din spiritele care stătea mai retras.

– Normal că nu… Este un om!!!.., îmi spune cel care mă țintise cu privirea și cel care îmi arată o expresie nervoasă.

– Îmi cer scuze…nu mi am dat seama că voi ajunge aici, doar atingând portalul!, le spun cu o voce tremurândă.

– Este foarte neobișnuit…. Mulți oameni au încercat să pătrundă în această lume, dar nimeni nu a reușit până la tine!!, îmi spune tot acel spirit care se afla lângă mine. Probabil era conducătorul lor!

– Poate… Am reușit să deschid portalul, datorită „Convergența Armoniei”…. Asta nu se întâmplă prea des… Știți voi!!.., pronunțând și interpretând totul ca pe o glumă, dorind să creez o atmosferă mai plăcută. Nu a funcționat!

– Nu contează că este Convergența Armoniei! Tu nu puteai să pătrunzi aici numai dacă….

– Numai dacă…. CE..???!!!., i se adresează un spirit șefului său.

– Numai dacă ar avea spiritul Ravei în sufletul ei!!

– Este posibil așa ceva?!!… Rava nu a mai fost văzută de sute de ani!… Cum ar fi făcut contact cu această muritoare! , se aude o voce din acea adunătură de spirite. cred ca acel spirit care vorbea mereu cu șeful, este unul din cei care controlează tărâmul.

Eram confuză… Să fie oare adevărat?… Faptul că am atins portalul în acea zi, am fuzionat cu Rava!! Mi s-a părut o aiureală până când mi-am văzut mâinile strălucind precum soarele. Toată eram numai lumină, ca și cum o forță s-ar fi stârnit în mine! Mă simțeam însuflețită, dar și frica își făcea loc prin acel sentiment uluitor.

– Este cert… Rava s-a întors… Și AVATARUL S-A ÎNTORS!!!!

– Aplecați-vă noului ghid spiritual și al forței nemărginite!!, le spune spiritul dragon, conducătorul.

– Cum te numești copilă?.. , mă întreabă acesta pe un ton calm și clar.

– Ariss… Numele meu este Ariss, îi răspund agitată.

– Ariss… Trebuie să te întorci înapoi în lumea ta. Convergența Armoniei este pe final!!

– Stați… Și cu voi cum rămâne, cum o să vă pot revedea din nou? Le zic pe un ton pronunțat.

– Ești puntea dintre cele două lumi, vei găsi o cale sa comunici cu noi!!

În acel moment am fost împinsă în afara portalului, fiind din nou printre oameni. Toți se uitau la mine cu uimire. Aveau niște fețe înfricoșătoare… Zici că au dat nas în nas cu o fantomă! Era un aer greu de respirat. Se întrebau „Cum a făcut asta?” și sincer habar nu am și nici nu mă interesa asta în acea clipă, deoarece evenimentul se petrecuse, iar adevărata întrebare era „DE CE ?” … Predestinată să se întâmple chiar mie!?

Nu puteam să le spun… Că practic aș putea fii noul AVATAR. Ar fi fost totul prea ciudat! Eram blocată! Nu puteam să le spun nici măcar o vorbă. O liniște înfiorătoare se așternuse printre noi, dar nu a durat mult pentru că în acea clipă s-a produs o explozie, creând repede panică printre cetățeni. Acel moment m-a ajutat să scap de presiunea oamenilor.

Trebuia să-i găsesc urgent pe Daia și Dumzu și să o ștergem cât mai repede de acolo. Căutad ca o nebună după ei, îl zăresc pe cel cu mantia…; peste care mă ciocnisem câteva clipe înainte. Zărindu-mă și el, s-a apropiat cu repeziciune către mine. M-a apucat de mânecă, forțându-mă să merg după el. Încerca să mă scoată de acolo!

În timp ce fugeam ca nebunii, o persoană ne apare în cale. Purta și aceasta o mantie și nu puteam să-mi dau seama cum arată. Cu siguranță făceau o echipă, dar nu înțelegeam de ce mă ajutau. Am ajuns la marginea zidurilor. Aveam deja pregătite niște frânghii, care ne ajutau să-l escaladăm. Nu prea mi-au adresat multe cuvinte, dar am înțeles ce vroiau să fac!

Când eram pregătită să urc, în spatele meu se aude un strigat apăsat. Erau prietenii mei. M-am întors și am avut parte de un șoc de proporții mari. Era familia mea! Furioasă și pregătită să mă facă să dispar de pe fața pământului. Fratee…. Cum au reușit să mă găsească? … Adică au un detector care le spune exact unde mă aflu?! Să film serioși…

– Aici erai, scumpa mea… Ne-am făcut griji! Acum că te-am găsit, ești pedepsită pentru totdeauna!.., îmi spune mama cu o expresie a feței de temut.

Grozav… Nu era de ajuns ce mi se întâmplase la festival, mai aflu și că o să-mi petrec întreaga viață cu păianjenii din camera mea! Ce mai zi!!!

– Ei cine sunt?, mă întreabă repezită, Daia.

– Ooo… M-au ajutat să ies din dezastrul care s-a produs la festival, îi răspund entuziasmată de noii mei amici.

– Noi trebuie să plecăm… Ai grijă să nu mai intri într-o altă belea!, îmi șoptește ascuțit la ureche, misterioasa persoană.

– Nici nu vă știu numele!, le reproșez dezamăgită pentru faptul că identitățile lor îmi sunt străine.

– Suntem „Luptătorii nopții”!!!

După ce am auzit acele cuvinte, au dispărut în bezna nopții, lăsându-mă să mă descurc singură cu familia.

Va urma

Load More Related Articles
Load More In Povești și gânduri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.